Zuh 가사

Când pădurea viu răsuflă ȘI-n mori de vânturi I se cerne vrerea De-a stânga parte în smâc se-adună ȘI-n dreapta-I se desparte urma Unde ești Bătrâne Ce ții în a ta palmă neaplecata lume! Flăcărari schivernisițI în strune Ce toarnă veșminte dalbe șI le țese-n nume De când vrerea viu insuflă ȘI-n mori de vânturi cuget cerne Cu-a stânga parte înalț poruncă Iar dreapta descrețește fruntea Trezește Străbune! Tulnice să sune! Cu har strămoșesc În om să cunune Înalță Străbune! Tulnice să sune! Din dar strămoșec La om să mă trezesc