Pândarul 가사

Întăresc mănunchi cu lumea În nod întărâtat de soartă Fir' de bice asmuțite În brâu de veghe se încinge Când calea lumii-mi sorocise Cârma s-apuc în a purcede ȘI-n pas măsor, un dor ușor Ce cuprinde depărtarea ȘI se-ntinde hăt în zare Peste punte, cufundată-n neguri Peste țărmuri neademenite Pășind alături de însușI duhul Sunt pândarul ce-șI țese singur soarta Vremea-mi este vrerea firii De duh ușor șI-n suflet gol Neamestecat în voie Făr' de nume șI făr' de râvnă Însemnări ce timpul curmă Făr’ de vise șI făr’ de urmă Mă-ncuvințez în a sorții mână Înăsprit de însușI duhul Sunt pândarul ce-șI ochește soarta