Prizonier (Part IV) 歌词

Copil chircit sub vrerea lumii, Orfan de tată şi de ţară, L-au aruncat şi-l ţin închis păgânii, Iar mâine poate-l şi omoară. Un prunc abia de-un cot mai mare, Neplâns şi nepăzit în viaţă, Ostatic prins între popoare, Îşi schimbă lacrimile-n gheaţă. Domnescul tată, de nevoie, L-a dat sultanului zălog Şi nu mai poate ridica războaie Şi-şi poartă sufletul olog. Sterpe nisipuri şi zăngăn de arme Îl ard ziua toată şi noaptea în somn. El singur ştie, Cândva va fi Domn! Mic şi nevolnic, cu inimă mare, Primeşte ocara şi biciul. Încearcă să stea în picioare Şi-şi râde în faţă supliciul! Cu vremea, în trupul plăpând S-adună vântul din creste Şi creşte întruna vuind Valahul lup din poveste. Apoi, într-o negură groasă, Scrâşnitul de lanţuri răsună Şi fuge valahul acasă, Rupând bucăţi din carnea păgână. Străjeri îngroziţi ca şi morţi Aleargă să-şi mântuie viaţa. Un drac ce-i urăşte pe toţi Le şlefuie acum prima ţeapă.