În vieliștea uitării کے بول

Către crugul nețărmuit Am înaintat chemarea Când de veste am primit Că a început uitarea Am obosit să mă mai zbat Ca să mă sting făr' să răzbat Adun griji și strâng în piept Tot ce n-a fost înțelept Și-am să pier resemnat C-am să mă pierd dezintegrat C-am un dar de-mprăștiat Și un dor neîmpărtășit Ce n-a prins fire, ce a murit Făr' să-l învii în somn Să aștearnă basmul pân' la Panteon În neant din nou pășesc Și-n ochi mi se conturează ființe Soarta ce mi-o croiesc Se limpezește în minte Din voia lor, clătesc din voia lor Ce-n timp s-a prins în mine Și-n valuri mă izbesc Pierind până la sine Căci har de moștenesc De făuresc în bine Un loc am să-mi găsesc În marea plăsmuire C-am învățat cum să mă zbat Să nu mă sting, cum să răzbat Să n-adun griji, să nu strâng în piept Tot ce n-a fost înțelept Căci n-am să pier resemnat N-am să mă pierd dezintegrat C-am un dar de-mprăștiat Și un dor de-mpărtășit Ce prinde fire, ce n-a murit Ce ține cerul să pășesc ușor Căci acel fior m-a-nvățat să zbor Să nu mă soarbă frica, să m-arunc în gol